La multi ani de Sfantul Valentin. Desi din punctul meu de vedere nu ar trebui sa fie o zi speciala in care sa va aratati iubirea unul fata de celalalt (vorbesc aici cu (,) cuplurile), astazi aveti un motiv in plus sa va spuneti cele doua cuvinte magice, care au schimbat istoria de-a lungul timpului (bine, poate exagerez putin, dar in orice caz a schimbat multe lucruri).
Un simplu ,,Te iubesc!'' spus din toata inima eu zic ca este mult mai pretios decat zecile de declaratii siropoase si decat sutele de cadouri (unele fara sens, daca ma intrebi pe mine). Nu zic acum ca aceste cuvinte ar trebui spuse in fiecare secunda, pentru ca si-ar pierde din putere si totodata din frumusete, dar totusi ar trebui sa ii mai reamintim persoanei iubite din cand in cand ca sentimentele noastre sunt inca acolo, sunt mai vii ca niciodata si nu se vor stinge atat de usor. Eh...e mai greu cu dragostea, deoarece trebuie sa pastrezi un echilibru fragil sau ceva de genul...nu sunt foarte coerenta in momentul de fata pentru ca am avut nororcul ca sa ma imbolnavesc in aceasta zi frumoasa (sper sa se observe ironia sortii).
Intr-un final vreau sa va prezint un super concurs care are legatura cu dragostea :) si pe care il puteti gasi mai jos.
Hey, hey! Pentru azi am pregatit o postare mai ,,dulce'' sa-i zicem asa, dar mai intai sa va zic de unde si ideea. Totul a inceput in prima zi de scoala de dupa vacanta si anume luni...Da, da stiu ce ve-ti gandi acum ,,Nu are cum sa se intample ceva frumos intr-o zi de luni'', stiu pentru ca si eu gandeam exact la fel. In dimineata aceea m-am trezit morocanoasa, iar pentru ca inca nu se ridicase nici macar soarele, ca sa faca putina lumina, m-am gandit sa raman in pat si sa dorm. Dar nu am putut sa fac asa ceva din doua motive: mama era acasa si nu ar fi lasat sa se intample o asemenea tragedie sub supravegherea ei ca de soim, plus ca mi-am zis ca nu o sa incep anul cu 7 absente.
Cand am ajuns la scoala, ziua se anunta una destul de plictisitoare si asa a si fost pana a ajuns in clasa, profesoara mea de romana si a zis foarte vioaie: ,,Sa incepem cu tema iubirii''. Cand am auzit aceste cuvinte magice brusc toata atentie mea era concentrata asupra dansei si am luat silitoare toate notitele plus cateva extra:D. Dar stati partea cea buna acum urmeaza, am primit ca tema sa citim si sa vizionam filmul Tristan + Isolde. Pentru ca citisem deja diferite legende legate de cei doi, fiecare avand propria sa varianta, dar cu final asemanator, am hotarat sa vizionez filmul. Iar ce pot sa spun legat de asta este doar WOW.
Filmul ne prezinta povestea celor doi indragostiti cu numele de Tristan si Isolda, dar difera total de variantele scrise pe care le-am citit. Acest lucru nu m-a deranjat prea tare pentru ca m-a facut mult mai atenta la relatarea povestii ce avea sa imi fure doua ore din viata. Filmul a aparut in anul 2006 si ii are ca protagonisti pe James Franco si Sophia Myles. Actorii nu au nume care sa rasune din fiecare colt al lumii, dar ei au un lucru mult mai bun si anume un sac mare plin de talent. Mi-a placut enorm felul in care au jucat si au reusit sa ma duca de la scenele de pasiune si dragoste patimasa, pana la scenele de agonie din final.
Mi-a mai placut si pentru ca filmul nu se concentra doar pe povestea de dragoste imposibila dintre cei doi, iar regizorul a accentuat si lupta pentru putere, onoarea, devotamentul, dar si orgoliul masculin, elemente care erau specifice acelui timp.
Am fost incantata ca au reusit sa aduca filmului si acel aer specific medieval, unde lucrurile nu erau tocmai roz, au reusit sa reconstituie foarte bine, din punctul meu de vedere, atmosfera in care oamenii trebuiau sa lupte si sa munceasca din greu pentru ceea ce aveau nevoie. Evul mediu a fost o perioada in care Anglia a fost invelita in intuneric, iar acest lucru s-a vazut din plin.
Pe langa film si cateva cuvinte despre acesta, m-am gandit ca daca tot o sa avem tema iubirii la scoala pentru inca o perioada, sa postez si aici cateva cuvintele despre aceasta tema. Planuiesc in continuare sa fac cateva recenzii la cartile din programa clasei a IX-a, mai ales ca dezbatem acum acesta frumoasa problema, dar va voi povesti in continuare si despre cartile fantasy pe care le voi citi. Ce spuneti deci, v-ar placea niste romantism pe-aici?
Dincolo de labirintul buruienilor inalte, in dosul obloanelor stricate ale caselor zavorate, chipuri palide, cu cautatura dementa, pandesc creaturile intunericului. Caci in aceasta parte a lumii oroarea s-a infiltrat si s-a intins ca noaptea ce coboara ineluctabil peste Salem.
“Ghearele ascutite ale imaginatiei lui King ies din teaca si sfasie viata noastra de zi cu zi. Ce poate fi mai inspaimantator?” Publishers Weekly
Parerea mea:
Salem's Lot este tipul de carte care trebuie ferita de primele raze ale luminii pentru a nu-si pierde farmecul si trebuie lecturata incet si cu atentie dupa lasarea intunericului. Salem's Lot este si prima carte scrisa de Stephen King care ,,mi-a picat in mana'', iar la inceput am fost ingrozita de stilul lui. Cu toate acestea, pe parcursul celor 563 de pagini pline de teroare am ajuns sa iubesc acest stil, care la prima vedere mi-a facut pielea de gaina. Am citit multe recenzii facute cartilor lui Stephen King unele favorabile altele mai putin favorabile, dar sincer sa va spun aceasta carte mi-a placut la nebunie.
Intradevar sunt si o amatoare a filmelor horror ceea ce ma face putin mai dura in fata scenelor relatate in acest roman, dar totusi autorul a reusit sa imi creeze in stomac un ghem format din frica, suspans si groaza cu mare usurinta. M-a facut sa ma gandesc de doua ori la ceea ce se poate gasi in intuneric si mi-a sters din gand, pe intreaga durata a lecturii si chiar mai mult, gandul de a iubi si a fugi in lume cu un Vampir. Stephen a adus in roman monstrul imprevizibil si insetat de sange care vede intreaga fiinta umana ca o delicioasa gustare pentru cina. A readus din cele mai vechi timpuri un monstru care se fereste de razele soarelui asa cum noi, oamenii ne ferim din calea unui glont. A reinviat cu succes miturile batranesti despre copiii noptii care sunt asemenea animalelor de prada si de care te ascunzi daca tii cu adevarat la viata ta. Dupa aparitia seriei saga Amurg, toata lumea este inebunita dupa vampirii fermecatori, bogati si inteligenti care iti pot oferi eternitatea, ei bine in aceasta carte regulile jocului se schimba total, deoarece recele genului horror, da viata adevaratei legende si stabileste o singura regula de aur: ,,Vaneaza sau vei fi vanat.'' Tot la acest capitol mai trebuie sa adaug ca am regasit si noi legande legate de vampiri, care mi-au starnit interesul pentru ca pana sa citesc acest roman nu stiam de existenta lor. Mi-a placut ca a venit cu informatii noi despre acesti monstri si nu a a scris din nou despre obisnuitele si plictisitoarele metode de a alunga si de a omori un vampir.
Ceea ce nu mi-a prea placut a fost multitudinea de personaje care intrau si ieseau din povestire dupa bunul lor plac, dar aceasta problema s-a rezolvat sprea finalul povestii, fiecare gasindu-si un loc si facand o legatura extreordinara cu actinea. Legat de personaje mai am de obiectat ca au fost foarte multe nume care incarcau prea tare peisajul, iar la un moment dat nu iti mai dadeai seama cine este cine, dar avand in vedere ca este vorba despre un orasel cu destui locuitori, am sarit si peste acest obstacol.
Mi-a placut si mi-a displacut in aceeasi masura ca intre actiune era cam multa palavrageala despre oras. Mi-a placut acest lucru, pentru ca m-a ajutat sa inteleg intr-un fel orasul, dar si pentru ca mi-a acordat suficient timp sa imi trag suflul dupa scenele terifiante care aveau loc. Mi-a displacut pentru ca in momentul in care intorceam paginile nesfarsite parca cu descriere imi cam pierdeam din interes.
Personaje:
Si uite ca a venit si timpul rubricii mele preferate din recenzie. In contiuare va voi prezenta trei dintre personajele remarcante ale acestei carti, nu va voi spune prea multe despre ele pentru ca mie mi-a placut sa le descopar gandirea si felul lor de a fi, mai ales ca sunt foarte bine conturate si definite de propriile lor defecte si calitati.
Ben Mears. Personajul principal al cartii si autor de succes, se intoarce in oraselul Jerusalem's Lot (pe numele lui oficial), pentru a-si jeli in tacere si cu demnitate sotia si pentru a scrie in liniste un nou roman.
Pe scurt este un barbat usor timid care se joaca cu cuvintele find foarte atent la ceea ce zice si cu toate acestea reuseste sa para foarte natural. Pana aici nimic neobisnuit, dar ceea ce il mai caracterizeaza este o oarecare fobie, capatata in copilarie, care este legata de Casa lui Marsten.
Susan Norton. Frumoasa care i-a furat privirea si inima renumitului scriitor, intr-o zi splendida de septembrie pe o banca in parc. Actuala iubita a lui Floyd Tibbits, il cucereste pe Ben cu zambetul ei dulce, privirea-i blanda si spiritul ei juvenil. Tineretea, visele sale si intelegerea de care da dovada il captiveaza pe el, iar intre cei doi se va forma o legatura stransa, intelegandu-se doar prin priviri dupa o scurta vreme.
Kurt Barllow. Strainul misterios care este omniprezent in oras, dar niciodata vazut de ochii oamenilor, pana spre sfarsitul cartii. Inzestrat cu o inteligenta uriasa este cu un pas inaintea tuturor, dar egocentria, de care da dovada pe parcursul povestii, ii va fi cel mai mare defect. Desi cartea pare modelata, iar cursul intamplarilor pare a fi scris de autor, domnul Barllow va lua fraiele povestirii si ii va schimba cursul, astfel incat niciodata nu vei sti ce va urma.
Citate:
,, Ochii ii hoinarira visatori intre flacarile incendiului in timp ce buzele si dintii lui isi vedeau mai departe de treaba pe gatul ei, iar fumul devenise foarte negru, negru ca noaptea,intunecand cerul acela de culoarea metalului, transformand ziua in noapte; cu toate acestea focul dansa in continuare, pulsand cu serpi si inflorescente purpurii - cascada de flori intr-o jungla a miezului de noapte.''
,, In dimineata zilei de 22, Lawrence Crockett statea in biroul lui, prefacandu-se ca citeste corespondenta de luni (in realitate, holbandu-se la inaintarea secretarei lui), cand suna telefonul. Medita la cariera lui ca om de afaceri in Salem's Lot, la masinuta sclipitoare din fata Casei lui Marsten si la tranzactiile incheiate cu diavolul.''
,, - Sa mergem in bucatarie, spuse.
Ben intra, iar lumina din hol straluci pe crucea pe care o purta pe piept.
- Ai adus una.
- Este a Evei Miller. Ce s-a intamplat?
Matt repeta:
- In bucatarie.
Cand trecura pe langa scara care ducea la etaj, isi ridica privirea si, in acelasi timp, paru sa se infioare.
Masa din bucatarie, la care mancase spaghete, era goala acum, cu exceptia a trei obiecte, dintre care doua erau extrem de ciudate: o ceasca cu cafea, o biblie legata intr-o maniera demodata si un revolver calibru 38.
- Hei, ce se intampla, Matt? Arati groaznic.
- Poate ca am visat toata povestea, dar slava Domnului ca esti aici.''
,, Obloanele din turta dulce erau inchise, insa fiind un baietel plin de fantezi (asa cum era acum Mark Petrie) puteai sa-ti inchipui ca unul din obloane era deschis (asa cum, chiar in aceasta clipa unul parea a fi deschis) de o mana lunga si alba si mai apoi se va uita la tine un chip palid, ranjind cu dinti lungi invitandu-te sa intri in casa de dincolo de lumea adevarata, in taramul acesta al fantasmelor, taram nesfarsit si fara viata, taram al zapezii artificiale, in care timpul insusi devine un mit. Chipul acesta se uita la el, palid si infometat, chip care nu va mai vedea niciodata lumina soarelui sau seninul cerului.''
Culoare: Portocaliu - Mi-a placut
Era foarte aproape de culoarea rosie adica un MUST HAVE, dar din cate am auzit Stephen King are romane mult mai infricosatoare decat acesta, asa ca voi mai astepta o vreme pana voi citi si alte volume pentru a putea face o comparatie corecta. Ce stiu acum sigur este ca:
Aceasta carte este un MUST HAVE mai ales pe raftul ,,vanatorilor de vampiri'', dar si pe raftul celor care apreciaza acest gen.
Sunt foarte incantata de carte si o recomand cu mare caldura fanilor acestui gen:)
Cateva cuvinte despre autor:
Stephen King
Stephen Edwin King (n. 21 septembrie 1947) este un autor american celebru prin romanele sale horror, acestea fiind ecranizate aproape in totalitate pe micul sau marele ecran. A scris cateva lucrari sub pseudonimul Richard Bachman. Autorul
a primit în 2003 medalia Fundatiei Nationale de Carte din SUA pentru o „Contributie Exceptională la Literatura Americana.” Romanele lui King sunt construite de obicei în jurul unui protagonist neremarcabil, de exemplu o familie de clasă mijlocie, un copil, sau de multe ori un scriitor, care sunt implicati în evenimente supranaturale si circumstante extraordinare, extinse pe parcursul povestirii.
Aceasta este ultima postare din cadrul concursului ,,Postari de iarna'' organizat de fetele care ne bucura cu postarile lor de pe blogul Love for books.Inainte ca sa fac ultima etapa din acest concurs, vreau sa le multumesc fetelor pentru aceasta activitate amuzanta, zic eu, si relaxanta in acelasi timp. Sper ca sa se organizeze si anul viitor aceasta activitate, pentru ca deja devine un fel de traditie a blogarilor.
Si acum postarea...Cam greu sa rezumam iarna la doar sapte cuvinte, dar hai sa vedem ce iese:)
Bine v-am gasit in noul an! Sper ca ati avut un revelion mai bun sau cel putin la fel de bun cu al meu, in care v-ati imparatasit gandurile bune pentru un nou an cu familia, ati dat o super petrecere cu toti prietenii si cunoscutii sau pur si simplu ati iesit in centrul orasului cu o sticla de sampanie si cu persoana iubita pentru a va bucura de jocul artificiilor care au brazdat cerul la trecerea dintre ani. Oricare dintre cele de mai sus a fost alegerea voastra pentru a incepe acest nou an important e ca voi si cei dragi voua sa va fiti distrat:).
Va doresc un an nou fericit, plin de iubire, in care sa fiti sanatosi, sa va distratipana la extenuare, sa dansatipana va lasa picioarele, sa fiti bucurosi in majoritatea timpului, sa va atingeti toate viselesi sa va indepliniti toate planurile.
De asemenea va urez ca anul acesta sa fie mai bun si mai prosper ca anul precedent!
In final va las un video dragut, pentru cei care s-au plictisit de traditionala versiune de la ABBA.
Trecand direct la subiect, va anunt ca maine este minunata zi de 24 decembrie. O zi mare pentru copii de pretudindeni, pentru ca in noaptea dintre 24 si 25 vine mult asteptatul Mos Craciun cu sacul plin de jucarii colorate, dulciuri frumos ambalate si fructe de sezon si/sau tropicale (depinde care a fost ultima destinatie a Mosului). Eh, dar cum pana seara viitoare mai avem de trecut pesteo zi intreaga, m-am gandit sa o organizam putin ca sa nu il asteptam pe ,,Neanea'' Craciun in nebunia pregatirilor, asa ca mi-am propus sa fac un orar care v-ar putea ghida putin, inspirat din filmele de Craciun si combinat cu traditiile din familia mea. So...
Pentru ca avem o zi incarcata, dar plina de activitati minunate, vom planifica trezirea pe la ora 10:00, cand copii impreun cu tatal lor merg sa aleaga bradul falnic pe care il vor imbodobi in seara ce va avea sa vina. In tot acest timp mama, ca un mic spiridus, mai are timp sa mearga la o ultima sesiune de cumparaturi.
Dupa ,,tocmeala din targ'' ca sa ii spunem asa, aducem pomul acasa si il lasam pe tata, sub atenta supraveghere a copiilor, sa cioplesca trunchiul copacului, astfel incat sa se potriveasca in vechiul suport de brazi, mostenit din generatie in generatie.
Pe la orele amiezii, dupa ce mama s-a strecurat inapoi in bucatarie ca si cum absenta ei nici nu a existat vreodata, pregateste pentru restul familiei pranzul si o cana binevenita de ciocolata calda. Dupa mancare, intreaga familie se pregateste pentru mult asteptata impodobire a bradului. Intr-o atmosfera placuta, mama aduce beteala si globurile si se pregatesc cu totii pentru a face ghirlandele din popcorn, dar si ornamentele din hartie colorata pe care copii le-au invatat la scoala. Tata da tonul unui colind de Craciun si cat ai clipi toata lumea canta despre nasterea Domnului in ieslea cea saracacioasa. Bucuria si iubirea se citeste pe fetele tuturor, iar magia Craciunului isi face loc in sufletele celor mici, dar si a celor mari in aceeasi masura. Globurile, in infinitatea lor de culori si modele, se aseaza unul cate unul pe crengutele de un verde crud. Beteala lunga si stralucitoare contureaza dimensiunile bradului, in timp ce copii incearca sa descalceasca instalatia cu ajutorul mamei. La sfarsit tatal il ridica pe unul dintre copii pentru a ajunge sa puna cununa muncii lor si anume ingerasul sau steluta din varful pomului.
Daca am reusit sa terminam cu impodobitul, atunci intreaga actiune se va muta la bucatarie, unde impreuna cu mama, copii si tatal incearca sa ajute la pregatitul cinei. De la mancaruri traditionale si pana la desert trebuie sa fie toate gustoase si pregatite cu mult suflet.
Pe seara, ii asteptam pe bunici, pe unchi si pe matusi sa isi faca aparitia la masa, pentru ca un Craciun petrecut in familie si alaturi de toti oamenii dragi este cu adevarat un Craciun de neuitat. Dupa glume si o masa copioasa, bunica spune tuturor tinerilor din casa povestea nasterii Domnului, amintind familiei ce sarbatorim in aceasta perioada. O data cu lasarea intunericului copii pun langa brad farfuria cu prajiturele facute mai devreme si un pahar cu lapte pentru batranul Craciun. Fac cu toti invitatii o poza de album, iar mai apoi mama ii duce la culcare promitandu-le ca in noaptea ce va urma va veni Mosul si le va aduce tot ce si-au dorit, daca bineinteles au fost cuminti. Dupa plecarea ei, acestia se duc tiptil la usa unde il asteapta pe domnul Craciun, dar Mos Ene isi face aparitia inaintea oaspetelui de seama.
Asa imi imaginez eu un Craciun perfect, in sanul familiei. Si ca tot vorbeam in postul anterior de Coca-Cola si reclamele la aceasta companie, iata o solutie pentru a ajunge acasa de sarbatori.
Suntem in luna decembrie si am inceput sesiunea postarilor de iarna, asa ca in continuare vom vorbi despre Coca-Cola, dupa cum spune si titlul postarii. Da stiu, la o privire aruncata superfiacial peste cele doua teme nu prea avem lucruri in comun, dar daca analizam putin lucrurile vom realiza ca mult asteptatul Craciun si imensa companie sunt ,,mana-n mana''.
Cred ca suntem cu totii constienti ca pe langa o mare sarbatoare Craciunul este si o mare afacere de sezon. Adica doar imaginati-va cati bani se fac din vanzarea de globuri, beteala, instalatii luminoase, brazi, cadouri, macare, haine, etc. Iar dupa modelul romanesc, masa de Craciun si de Anul Nou trebuie sa fie plina cu bunatati, iar sub brad neaparat trebuie sa existe o mica surpriza de la Mosul care a fost asteptat un an intreg cu sufletul la gura. La un moment dat in aceasta goana neincetata dupa nevoile noastre fizice, ne lasam purtati de val si uitam de nevoile noastre spirituale, uitam ce inseamna cu adevarat aceasta sfanta sarbatoare. Si un exemplu cat se poate de concret l-am intalnit in urma cu un an, cand am mers la un supermarket pentru a testa preturile si a ma orienta dupa un cadou mai special. Si ce sa vezi la intrare o doamna, bine nu chiar doamna, mai degraba o tanara (avea in jur de 20-25 de ani) cu ochelari Prada, frumos imbracata, bine aranjata, adica se putea observa cu ochiul liber ca avea o situatie materiala destul de buna, vorbea de zor la telefon si impingea un cos plin pana la refuz de cumparaturi. Printre produsele alimentare traditionale, in cos se regaseau cateva jucarii frumos colorate, fructe, cateva decoratiuni pentru brad, dar si multa, multa ciocolata. Ciocolata de la diverse firme, cu felurite arome, batoane invelite in ciocolata, praline si tablete de ciocolata, ce mai? era o adevarata veselie de culori in cosul tinerei. Mie una mi-a facut o pofta nebuna doar cand am vazut sortimentele ce iti lasau gura apa. Dupa ce iese pe portile supermarket-ului se intalneste cu un copil mic care era mai subtire imbracat si care venise la cersit. Avea in jur de 4-5 ani, iar cand el s-a apropiat cu ochii ca doua cepe ca sa admire simfonia de culori ce se revarsa din cosul tinerei, aceasta i-a aruncat o privire plina de dispret si de ura, acel gen de privire care trece prin tine, as putea zice chiar sfasietoare. Copilul s-a indepartat de cos cu lacrimi in ochi si a luat-o la goana. Acea scena mi-a ramas tiparita in memorie si va ramane acolo o lunga perioada de timp.
Stau acum si ma gandesc daca am ajuns chiar atat de rau incat sa uitam ca in aceasta sarbatoare trebuie sa ii ajutam pe cei mai defavorizati de soarta, ca nu trebuie sa facem cadouri scumpe din obligatie, ci trebuie sa daruim un lucru/obiect care sa fie imbracat in dragoste si bucuria de a darui nu in hartie colorata lipsita de orice sentiment.
Exista multe reclame care te indeamna sa te duci si sa cumperi acel produs in spiritul inexistent al Craciunului, dar nici una nu m-a convins sa achizitionez acel produs iarna, deoarece nu mi se pare nimic special la el, adica as putea sa il cumpar in orice alta perioada a anului, nu?
Ei bine nu, pentru ca exista o mica exceptie (care trebuie sa confirme regula) si anume renumitele reclame la Coca-Cola. Am crescut cu ele si le vizionam cu mare atentie in fiecare iarna, intr-un timp mi-l imaginam pe Mos Craciun exact cum era in reclama, pentru ca in opinia mea era cel mai realist Mos, era adevaratul meu MOS CRACIUN.
Am iubit si iubesc in continuare desenele aceasta vintage care pentru mine aduc un aer de poveste, aduc putina magie, iar in definitiv asta inseamna Craciunul, magie, iubire, asteptarea Mosului si in final, multe povesti si filme care ne invata sa fim mai buni.
Si ca tot am vorbit de reclamele caracteristice Coca-Cola in perioada aceasta va las un video mai jos, pentru ca vin sarbatorile:)
Azi vin cu o postare care este inscrisa in cadrul concursului ,,Postarile de iarna'' organizat de fetele de la Love for books. Ce pot sa spun, am mai participat si anul trecut la acest concurs si mi se pare chiar foarte interesant, asa ca sa incepem cu prima tema si anume ZAPADA. Am zis sa fie o postare mai jucausa, avand in vedere tema data, adica sa fim seriosi cand amintesti de zapada te gandul iti fuge la bataile cu bulgari din curtea scolii, la omul de nea care te asteapta in fata casei sau la ingerii pe care astepti un an intreg sa ii asterni in stratul gros de omat.
Da, intradevar m-am gandit sa scriu despre asta prima data sau un dialog intre oamenii de zapada s-a conturat instant in mintea mea, dar mai apoi am vazut un videoclip care m-a impresionat asa ca in cele ce urmeaza am sa va fac un ,,prospect'' al zapezii. Cui i se adreseaza acest medicament? Tuturor, in special oamenilor care au uitat de copilarie si bucuriile simple ale vietii. Ce vindeca? Patura de nea, care acopera pentru o scurta perioada de timp pamantul, vindeca toata ura si invidia care se gasesc in lume, tot egoismul si toata cruzimea care ne schimba in fiecare zi. Cand se administreaza? In preajma sarbatorilor de iarna. Cum actioneaza acest ,,medicament''? Procedeul prin care sufletul uman se vindeca nu este deloc unul greu, dar trebuie urmat cu atentie si anume: astepti valsul micilor fulgi de nea, iar cand acestia isi pornesc dansul efemer, ia-ti un scaun si priveste atent la spectacol. La inceput vei fi plictisit si vei crede ca ceea ce am zis eu sunt doar niste baliverne culese din basmele pentru copii. Orice ai crede, ideea e sa privesti in continuare pe fereastra si totul va incepea sa prinda contur. Priveste atent! Stelutele inghetate tocmai au urcat pe scena, detaseaza-te de lucrurile ce te inconjoara si fi atent la caderea fulgisorilor. Acum, incearca sa vezi tot spectacolul prin sufletul de copil de odinioara, aminteste-ti de prima ta ninsoare si cate sentimente launtrice te-au invadat cand ai realizat ca NINGE. Incearca sa iti amintesti cum curios si totodata arzand de nerabdata ai fugit afara si te-ai minunat de formele de gheata care se napusteau asupra ta. Ai incercat sa ti unul in mana sau ghidus asemeni unui spiridus ai asteptat ca una dintre aceste forme minunate sa ti se aseze pe varful limbii. Ei bine, gata asta e tot. Nu te mai gandesti tu acum ca vecinul tau Ion ti-a ,,furat'' locul de parcare sau ca seful ti-a dat o gramada mare de hartii si formulare ce trebuie completate sau ca mama ti-a confiscat telefonul *fara de care nu poti trai* sau alte lucruri de felul acesta care nu fac altceva decat sa iti mohorasca viata. Acum tu simti doar bucuria copilariei, care trebuie sa iti ramana pe veci in suflet. Deeeciii dupa o lunga postare despre leacul babesc pe numele sau ,,Zapada'' distribuit de ,,Norii Gri'' S.R.L, vreau asa ca o mica concluzie sa va mai zic sa nu uitati ca zapada este un simbol al puritatii si al inocentei asa ca bucurati-va din plin de ea:)
Si daca asta nu a fost suficient ca sa va scot din casa:)) va las un cantec care sper sa va imbie la o adevarata lupta cu zapada sau mai degraba la o plimbare romantica prin zapada:)
Va salut calduros, ma gandesc ca aveti nevoie daca si la voi ninge la fel ca si in fata blocului meu.
Ei bine da, m-am intors, m-am intors la ceea ce imi place sa fac cel mai mult si totodata la lucrul pe care timpul nu imi permite sa il realizez si anume: SCRISUL. Ok, trebuie sa recunosc ca nici in momentul de fata nu prea am timp liber ca sa imi astern gandurile in blogosfera, dar cui ii pasa? Adica daca nu am timp pentru pasiunile mele si pentru ceea ce imi doresc cu ardoare inseamna ca nu am timp de nimic. Da, asa e astazi pun piciorul in prag.
Am luat in urma cu cateva luni decizia sa imi fac un blog, un locsor al meu unde sa impart cu urmaritorii mei si zilele bune si zilele proaste, pasiunile mele ascunse si toate lucrurile care imi trec prin cap fulgerator, am facut o mica-mare pauza pe parcursul scolii, deoarece tocmai am intrat la liceu si trebuia sa ma obisnuiesc mai intai cu ,,noua mea viata'' daca ii putem spune asa, dar acum GATA am revenit cu forte noi, cu mintea limpede si cu multe subiecte zic eu interesante de discutat.
Va multumesc voua, urmaritoarele mele, Sweet Lemon si Georgiana pentru ca am ajuns la 155 de afisari de pagina la numai 8 postari:). Stiu, e un numar mic, dar numarul acesta m-a facut sa revin si sa redescopar aceasta lume draga mie. Chiar daca inca nu e Anul Nou, imi doresc ca blogul meu sa creasca si sa se dezvolte frumos, asemeni unui copil pentru ca stiu ca acest lucru este posibil:)
Axum cateva zile, am imbracat blogul in hainete noi, de sarbatoare si l-am rearanjat putin. Sper ca acest aspect sa fie un nou inceput, sa fie un nou START care sper sa va bucure si pe voi.
Si ca noul inceput sa fie in forta, zic sa ne delectam cu niste....
Asa pentru sfarsit as vrea sa va intreb ce parere aveti de noua ,,infatisare'' a blog-ului? Astept raspunsuri:)
Sunt foarte bucuroasa pentru ca blogulColour of Books a primit astazi un premiu foarte, foarte dragut. De fapt si de drept acest premiu a fost preluat de pe blogul Cutiuta cu surprize, pentru ca este un premiu minunat. Ii multumesc foarte mult Raisei pentru acest premiu:)
Ei? V-am spus eu ca pur si simplu nu ai cum sa ii rezisti la cat e de dragut.
Iar in incheiere, cunoscuta melodie de final. Nu m-am putut abtine sa nu pun o melodie de la Coldplay, pentru ca sunt pur si simplu GENIALI, iar in cazul de fata titlul melodiei merge cu ce voiam eu sa spun: See You Soon:D
